Titlul spune tot. Durerea pare a fi un privilegiu, in aceasta “viata sacra” unde poti sa traiesti si sa suferi pana cand, indiferent cine ai fi, o sa mori in cel mai scarbos si jenant mod posibil. Poate niste spasme ikkki muritori expirati. In fond iubesc lumea pt. ca oricine ai fi, si oricat ai rade de aurolacul din colt, toti jucam dupa aceeasi regula: La un moment dat trebuie sa parasim jocul. Ideea asta face necrofilia, avortul, razboiul si foamea o gluma, pt. ca si John D. Rockefeller a murit si la fel tot neamul lui. De ce credeti ca crizele financiare cel putin ultimele 4 din america au intervale de 70-74 de ani ? pt ca asta e media de viata a unui om “bine”. Fiecare generatie investeste in tehnologie sa traiasca vesnic. nu e patetic ? Nu suntem toti decat o ciorba de noroi in clocot, care se zbate pe suprafata panetei asteia. stiu ca nu am ce cauta langa voi, dar am zis sa nu va simtiti singuri