Feedback pls
09/23/2010
De cateva ore ma tot framanta o idee. Asa ca am zis sa te intreb pe tine ce crezi:
“Cum poti sa traiesti in lumea asta, cand stii cu certitudine ca tot ce a fost vreodata viu in lumea asta a murit, iar tot ce traieste o sa moara ”
Cristian
laura said,
September 23, 2010 @ 11:35 am
..clipa de clipa cand iti amintesti de ceea ce ai pierdut sau ceea ce vei pierde..
in cazul a ceea ce ai pierdut nu mai poti face nimic caci omul este nesimnificativ impotriva destinului sau si nu poti face altceva decat sa privesti cu ura in suflet ca ti-a fost luat ceva foarte drag,ceva ce iubeai..poate cu timpul se va compensa aceasta pierdere cu o reusita(persoana,intamplare,obiect)
..cand vine vorba de ceea ce vei pierde,eu zic ca pana atunci(undeva in viitor cand va veni momemntul acela nefericit care te apasa ca o umbra rece) sa traiesti cat mai intensiv ca atunci cand iti vei aminti de ultimele clipe sa o faci cu un zambet(chiar daca zambetul va pali usor,treptat, dominat de tristete) incearca macar sa lupti cu destinul,fi un luptator
bafta!
Ioana said,
September 23, 2010 @ 4:51 pm
Traim pentru ca noi toti credem ca avem un scop pentru care ne-am nascut, chiar si tu ai scris despre asta in posturile precedente….in plus, poate si credinta ca dupa moarte exista o altfel de viata ne face mai increzatori…posibil ca dupa moarte sa aflam raspunsuri la intrebarile care ne framanta, asa ca nu ar trebui sa ne sperie gandul la ea
Unna said,
September 23, 2010 @ 6:55 pm
traind in prezent… ca si cum azi ar fi ultima zi
Dana said,
September 25, 2010 @ 4:58 pm
Cred că ar fi mai grea povara veşniciei… În situaţia asta, trăieşti fiecare clipă intens, pentru că nu ai să ştii niciodată când o să moară tot ce trăieşte..
Andreea said,
September 26, 2010 @ 12:18 pm
moartea e naturala. normala. inevitabila. e regula dupa care e construita lumea vie. noi. tocmai de aceea e bine sa incerci sa nu faci din ea problema. chiar daca uneori doare. raspunsul cred ca sta in echilibru. sa traiesti impacat cu tine, stiind ca poti muri oricand, dar sa nu faci din fiecare zi un fel de ultima zi. sa-ti faci planuri dar sa accepti hazardul. si poate sa intelegi ca moartea e si o binecuvantare.
Cristi said,
September 27, 2010 @ 2:39 pm
nu intrebam decat pentru mine… ma refeream la noi toti. eu stiu cand o sa mor, asta e unul dintre drepturile mele ca si fiinta vie.. sa mor. ma refeream la noi toti…. ca trebuie sa caram gandul asta ca pe o povara, si ca defapt ar trebui sa ne gandim la ce conteaza cu adevarat, pt. ca stim ca nu fericirea e raspunsul… si oamenii fericiti mor.
Dana said,
September 27, 2010 @ 10:16 pm
Era un citat din Cioran foarte frumos şi adevărat totodată pe tema asta: “Nu te temi de viitor decât atunci când nu eşti sigur ca te poţi omorî la momentul dorit.”
Cristi said,
September 28, 2010 @ 9:08 pm
Unna, “traind in prezent… ca si cum azi ar fi ultima zi” adica sa stau pe bordura si sa plang spunand ca nu vreau sa mor? ce viata e asta ? :))
Serios vb. acuma, chiar daca traiesti fiecare zi ca si ultima… risti sa mori la jumtatea sau inceputul zilei… deci tot iti da planurile peste cap.
Unna said,
October 4, 2010 @ 3:41 pm
tu asta faci?
na… ziua e lunga. aduce si surprize
Unna said,
October 4, 2010 @ 3:44 pm
si hei. ma surprinzi. ti-a luat 5 zile sa-mi raspunzi…
Andreea said,
October 11, 2010 @ 8:09 pm
Eu nu ma mai gandesc demult la moarte ca la o problema. Fiecare alege pentru el ce demoni sa aiba la capatai. Ideea era sa nu-ti faci din moarte o povara. Tu pentru tine, fiecare pentru el. Adica da, exista, vine, e acolo pe undeva dar de ce sa ma gandesc in fiecare zi la asta?! Mai bine incerc sa fac toate lucrurile care imi fac placere acum si daca n-o sa le fac pe toate… cel putin am incercat tot ce am putut! Un fel de carpe diem jucat fara sa ma gandesc ca trebuie sa castig ceva din afacerea asta. Premiile sunt mai degraba bonusuri. Iar daca n-am sa primesc nici unul, nu-i nimic. Jocul in sine e suficient.